Der Trappist an der Stange
A play in three acts
Povestea din spatele acestei piese trebuie spusă. Totul a început după succesul primei, „Pădurea spânzuraților”, prezentată în decembrie 2024. Într-una din seri, nevrând spre acasă de la serviciu am intrat într-o librărie, mi-am cumpărat un caiet și un creion și m-am așezat la bar în Charlie P`s de pe strada Währinger. Acolo am început să scriu primul act. Acolo mi-a venit ideea întregii piese. Trebuie să recunosc că berea olandeză, Trappist De la Trappe, avându-i reclama direct în fața ochilor, m-a inspirat. Nu știam nimic despre trapiști, despre credința lor sau despre faptul că există chiar și o planetă în sistemul nostru solar numită Trappist 1. Totul era nou pentru mine.
Repetițiile au început în martie 2025, iar în aprilie am luat o pauză lungă de Paște, așa că abia în mai ne-am revăzut cu toții.
Aș dori să-i mulțumesc lui Alexandru Weinberger Bara pentru sfaturile sale.
De asemenea, Institutului de Studii Romanice, ÖH Wien și Studienvertretung der Romanistik pentru sprijinul acordat.
Și, nu în ultimul rând, colegilor mei, Teona Basalic, Daniel Hillisch, Mariia Orlenko, Nikolai Thier, Enric Thier, Flora Menslin, T.J. Water pentru munca și efortul depus, pentru momentele minunate petrecute împreună. Mulțumesc!
The story behind this play needs to be told. It all began after the success of the first play, ‘The Forest of the Hanged,’ presented in December 2024. One evening from work to home I went into a bookshop, bought myself a notebook and a pencil and sat down at the bar in Charlie` P`s on Währinger Strasse. That's where I started writing the first act. That's where I came up with the whole idea. I have to say that the Dutch beer, Trappist De la Trappe, whose ad was right in front of me, inspired me. I knew nothing about Trappists and their faith, or the fact that there is even a planet in our solar system called Trappist 1. Everything was new to me.
Rehearsals began in March 2025, and in April we took a long break for Easter, so it wasn't until May that we started seeing us again.
I would like to thank Alexandru Weinberger Bara for his advice.
Also to my Romance Studies Institute, the ÖH Vienna and the Studienvertretung der Romanistik for their support.
And last but not least, to my colleagues, Teona Basalic, Daniel Hillisch, Mariia Orlenko, Nikolai Thier, Enric Thier, Flora Menslin, T.J.Water for their hard work and effort, for the wonderful hours we spent together. Thank you!