Și-mi amintesc cu drag
imaginea bunicii văzută-n
sora ei, la Fundătura. Conturul
blând, acele trăsături și
riduri adâncite deslușit.

Surâsul îl păstra ca și bunica,
stând lângă sobă, punea din când
în când câte un lemn pe foc.

Imaginile povestite îmi
redădeau momentele când
ascultam cuvintele bunicii.
Vedeam în sora ei bunica,
bunica fiind sora ei.

Și parcă timpul se oprea,
o clipă devenea
din ce în mai mult,
iubirea aievea, liniștea,
nedeslușirea, inima.

La despărțire,
îmbrățișarea m-a durut,
în lacrimi, am întors privirea,
chipul bunicii îl vedeam în ea.
Ce minunată oglindirea!

Acum, după un timp îndelungat,
am auzit că a murit și sora ei-
sora bunicii, 
bunicii soră, 
chemată
de-o clipire incoloră.   


13 septembrie 2026