Și-n ora târzie din noapte,
trag boii din jugul domnesc
și câmpul e gata pe-apoape,
țăranii din urmă vestesc.
Iar clopotu-n sat nu mai sună,
ce-s oameni în jur de băcan?
o fi vreun boier ce se curmă,
dar moarte nu vezi nici la an.
Puternici se-avântă în roți ca de tren,
moșneni ce cuprind cu pumnul și zarea
și-n zile nu-ncape bătrânul Big Ben,
nici vântul ce-adună din resturi și marea.
Iar bietul de domn la geam se privește,
de zor e luat și tot satul,
ridică un scaun, înstrâmbă domnește,
ce dacă-i el sau altul.
Și râde de cei care mor,
dar furca i-ajunge turbanul,
iar sângele-i tot și rănile dor
și-nvins e de zori și răcanul.