Cu tălpile-n soare
lungită de-a dreptul,
cu pisica alături,
uit și conceptul
al zilei adeptul.
Prin geam se clipește
o rază senină,
o minge gigantă
mă-nghite
—
haină
de lumină străină.
Oare am fost?
Sau încă mai sunt?
Mi se desprinde
părul cărunt.
Vizibil mă-ncrunt
la o adiere
—
o rază de soare
îmi trece prin piele.
Unu, doi, trei —
văd degete luminate.
Patru, cinci, șase —
pe zid desenate.
Șapte, opt, nouă —
ciripește zarea.
Iar zece, cel mic —
îmbrățișează marea.
Pis. Pis. Pis.
Prin geam
se
clipește
o rază
senină
Oare am fost?
Sau încă
mai
sunt?
unu doi trei șase
patru cinci ciripește zarea
\ /
\ /
\ /
cu tălpile-n soare
Pis.
Pis.
Pis.