Inima îmi bate Coloseu, 
din purice s-a transformat în zeu, 
cu aripi, cu lumini de foc 
din spături zămislite într-alt loc. 

Nu cel de odinioară, 
nici cel știut cândva,
fără să-mi zică nici măcar ceva.

Ceva să fie cât de mic, 
să știu de ce s-o fi ferit.  

Că dacă a-nceput să-mi zbată, 
al lumii îndem fără să vază,
întruchiparea însăși să reflecte 
al nimicirii gust amar să se îndrepte. 
 
Îndreaptă-mă tu inimă nebună!
Nu baten-van fără să-mi trebuiască, 
că doar n-ai vrea ca această amargură,
să penetreze sufletul-mi făcut sculptură.
          Impressum