De ce nu mă iei de mâna
să zbori
cu mine, cu tot?
Să ne pierdem de urmă
întru-cât nimeni să îndrăznescă
să creadă
c-a fost un complot.
În ciuda sorții,
a noastre,
a mea,
care prea multe ne cere,
intensifică,
vrea.
De ce nu chiar și-a morții,
care se mișcă încet
de jur împrejur dând coale
tot mai adesea-n boscheți.
Că nu vreau să plec,
încă nu vreau!
Dă-mi drumul,
n-am vrut să mă întorc
la cei care-mi iau,
iubirea-n schimbul-nor nopți
fără să creadă
în ziua de după.
Complot!