Și primăvara-i cor de zi senină,
ce-n glasul ei fermecător,
șoptește-ncet ca din surdină
în mintea unui călător.
El prinde notele de primăvară,
ce fug pe struna lui albastră,
iar sunet zgălțâit de o chitară
răsună trist la o fereastră.
Și-aproape-i primăvara
și vânt ușor se-mbie
și scapă iarăși seara
de vechea gălăgie.