Azi, o lacrimă de-o stea
mi-a șoptit pe înserate,
fără nici un ocoliș,
cum c-ar vrea să îndrăznească
să se scurgă în ochii tăi.
Eu, uitându-mă la ea,
clar cristal și nemânjit,
n-am putut să n-o admir
și să mă îndrăgostesc de ea.
Oare te-am trădat pe tine,
mult iubita mea Pic - Pic?
Tu ai fost cea dintre care
zămislit m-a tot iubit.
Iar acum, spre dovedire,
dintre toate stelele,
am ales pe cea dintâi
să-mi petreacă zilele.
Vinovat mă simt în pielea-mi,
în zadar o-ntorc pe dos,
că de-ar fi să-mi fi fost mie
oarecum și de folos.
Tot așa curgea și steaua
în șuvoi de lacrimi mile,
după ce-i dădusem voie
să-mi inunde ochii verzi.